Povestea Irinei Margareta Nistor a ajuns în New York Times. Un documentar despre „vocea” care dubla filme înainte de ’89. VIDEO

Despre „vocea” care a tradus de-a lungul timpului aproximativ 3.000 de filme, regizoarea Ilinca Călugăreanu a realizat recent un documentar. Materialul publicat luni în New York Times spune povestea „vocii” de pe casetele VHS, care a rămas întipărită în mintea multor generații de români.

„Pe Ilinca am cunoscut-o la Londra, la Festivalul de Psihanaliză și Film, pe care între timp l-am adus și în România. Ea filma acolo”, a povestit Irina Margareta Nistor pentru gândul. „Nu m-a abordat direct atunci, mi-a trimis mai târziu un mail în care m-a întrebat dacă aș fi de acord să facă documentarul acesta. Am acceptat și apoi a început o lungă serie de filmări în România, unde a venit și ea și a luat mărturii de la foarte multă lume”.

Află mai multe știri din lumea filmului pe pagina de Facebook „I like to movie-movie”.

Irina Margareta Nistor s-a angajat la Televiziunea Română în anul 1983. Aici trebuia să traducă filmele pentru o comisie care ulterior decidea dacă producțiile respective puteau fi sau nu difuzate pe post.

„Bineînțeles că erau o grămadă de chestii ce țineau de cenzură. Spre exemplu, în imagini nu trebuia să se vadă biserici, de asemenea, nu trebuia să fie vorba despre adulter”, a mai povestit criticul de film. Chiar și unele secvențe din desenele animate erau cenzurate: „Inclusiv în Tom și Jerry, orice secvență în care ei se alergau pe o masă plină era tăiată, pentru că la noi nu era mâncare”, a rememorat ea.

Propunerea de a traduce filme înregistrate pe casete VHS a primit-o în noiembrie 1985, când un bărbat, colonel la Pompieri, i-a făcut cunoștință cu un antreprenor care reușea să aducă din vest diverse casete cu filme.

„Exista cineva care se ocupa de această, pot să zic, „industrie”, pe vremea aceea. Nu exista neapărat o listă de filme de care vream să fie aduse, erau filme despre care se auzea. Nu aș putea să zic cum, e bizar așa dacă mă gândesc acum. Cert e că nu aveai Internet, nu aveai mai nimic din ce ai acum ca să te poți informa”, a explicat Irina Margareta Nistor.

Prima casetă de care a trebuit să se ocupe a fost cea cu filmul „The Fury”/„Furia”, producție regizată de Brian De Palma, din a cărei distribuție făcea parte și Kirk Douglas. „Nu a fost greu pentru că eu făceam deja chestia asta de câțiva ani, și la televiziune, și la cinematecă, nu era ceva nou”, spune criticul de film. „Mi-a fost greu prima și prima dată când am tradus la cinematecă „Cat on a Hot Tin Roof”/„Pisica pe acoperișul fierbinte” (regizat de Richard Brooks, n. red), care e piesă de teatru”, a adăugat ea.

Totul a căpătat o amploare în scurt timp, românii erau dornici să vadă” o altă lume: „Rămâneam la un moment dat blocați: «bă, ce blocuri au americanii ăștia, incredibil! Ce mașini, ce străzi mari! Uite ce străzi mari!»”, povestește Vlad Craioveanu în documentarul realizat de Ilinca Călugăreanu.

Chiar dacă exista un decalaj destul de mare între premiera lor în străinătate și perioada în care caseta VHS ajungea în sufrageriile românilor, filmele erau o gură de aer proaspăt, „un mod de a-i fenta pe comuniști”, așa cum spune chiar criticul de film. „Erau filme care veneau la distanță foarte mare. Spre exemplu, noi pe Bruce Lee l-am descoperit după ce el murise demult. Sau „Taxi Driver”, care a ajuns în România la 10 ani de la premieră”, a povestit ea pentru gândul.

Irina Margareta Nistor a dublat de-a lungul timpului aproximativ 3.000 de filme.

„N-aș zice că era neapărat o teamă. Pasiunea mea pentru film este mai mare decât teama. Dacă ne-ar fi fost mai puțin frică la toți, am fi scăpat mai repede de Ceaușescu”, afirmă acum criticul de film.